Am cules de pe la cunoscuti si din experienta personala o serie de romanisme comerciale de prin diaspora pe care le enumar mai jos:

  • Magazinul nu accepta plata cu cardul pentru ca {aparatul e defect|nu exista linie de net|nu au aprobat cei de la banca|nu l-am instalat ca nu a cerut nimeni pana acum} – si lista poate continua cu multe alte motive;
  • Casa de marcat tipareste de zor, insa pe hartia care iasa din ea nu scrie nimic;
  • Casa de marcat scoate de zor bonuri cu mentiunea „utilizator de proba” pe ele;
  • Anumite produse n-au pretul afisat pentru ca vanzatorul face pretul in functie de client;
  • „E proaspat, l-a adus azidimineata”, si dupa trei zile in frigider face mucegai pentru c-a fost transportat in conditii improprii;
  • „E produs de [inserati nume producator aici] si e cel mai bun sa stiti”- ce vinde respectivul e mereu cel mai bun produs, desi toate celelalte magazine vand la fel;
  • „Nu mai am [inserati nume produs aici] pentru ca nu mi-au trimis” – mereu e vina furnizorului si niciodata a comerciantului care poate n-a facut comanda la timp sau suficient de mare;
  • Intr-un negot de alimentatie publica se „recicleaza” ambalajele de unica folosinta pentru a face o economie de cativa centi;
  • In alt negot de alimentatie publica alimentele sunt manipulate si depozitate in conditii insalubre;
  • Vitrinele si produsele stau goale pentru ca niciunul dintre comercianti nu vrea sa vanda si produse locale in magazinele lor;
  • Patronul prefera exclusiv angajati romani si exclusiv adusi din Romania pentru ca lucreaza pe salariu minim, nu stiu ce drepturi au si nu prea pun intrebari;

Si lista poate continua cu o sumedenie de alte situatii pe care nu le-am experimentat si despre care n-am aflat inca.

Spre uimirea mea, contrar exemplelor de mai sus am gasit doua magazine, unul online si altul fizic de la care am cumparat produse romanesti fara sa am parte de romanisme ieftine cum am avut de pe la majoritatea. Deci se poate, dar trebuie sa se si vrea!

1905082